I. IDEI PRINCIPALE
1. Moșii nu sunt entități dimensionale, nici entități inter-dimensionale, sunt oameni la originea lor, chiar dacă s-au născut acum câteva milioane de ani, pe toate continentele Pământului.
2. Moșii au traversat ultima glaciațiune și au avut sarcini complexe:
– de a naște primele generații de oameni cu o corporalitate nouă, adaptată folosirii majoritare a corpului fizic;
– de a ajuta la crearea primelor așezări umane;
– de a îndruma populațiile noi în adaptările lor la folosirea majoritară a corpului fizic, făcând trecerea de la folosirea corpului mental la folosirea corpului fizic.
3. Retragerea lor din mijlocul populațiilor umane s-a realizat treptat, pentru majoritatea Moșilor, începând cu primele migrații de la sfârșitul mileniului al III-lea î.H.; a rămas o mică parte dintre ei pe Pământ, pentru a desfășura activități periodice de echilibrare vibrațională a planetei și pentru derularea altor sarcini de importanță capitală pentru umanitate și planetă.
II. DETALII, DISCUȚII
Aşadar Moşii – numiţi în vechime: Patriarhi, Bătrâni, Vraci, Edaini – nu sunt nici entităţi astrale, nici entităţi dimensionale sau inter-dimensionale propriu-zis care sunt întrupate de la bun început chiar în spațiile lor de trăire curentă. Aceste entități sunt ajutătoare pentru toate populațiile spirituale din univers. Și pentru Moșii care ajută evoluanții primari, și chiar pentru aceștia din urmă, prin intermediul Moșilor.
Ca să înţelegem bine originea şi modul de trăire al Moşilor, este necesar să ştim cum se deosebesc entităţile dimensionale şi interdimensionale de noi, oamenii născuți prin contribuții parentale pe planetele de oriunde. În acest fel vom ajunge să înţelegem şi care este originea Moşilor, care este modul lor de ajungere la un nivel de entitate inter-dimensională şi, mai ales, acţiunile lor în calitate de ajutători: în egală măsură ai oamenilor şi ai tuturor celorlalte vieţuitoare ale planetei, ai planetei însăşi şi ai celorlalte planete înfrăţite cu Pământul, guvernate laolaltă de aceeaşi stea (Soarele, în cazul nostru).
Sarcinile lor sunt însă mult mai complexe de atât, le vom studia, însă deocamdată ne vom opri la activităţile lor pe care le putem înţelege din punctul de vedere al pământenilor.
Să pornim de la faptul că Moşii sunt oameni la originea lor, aşadar pământeni, oameni care sunt aproape întru totul la fel cu noi: întrupări ale spiritelor umane pe Pământ.
Pentru a înţelege originea şi sarcinile Moşilor este necesar să pornim de la câteva realităţi ale omenirii în preajma ultimei glaciaţiuni:
1. Populaţiile umane străvechi, care au trăit până la ultima glaciaţiune cu o corporalitate adaptată vibraţiei înalte a Pământului, şi-au dematerializat corpurile în mod conștient, în ultima fază a glaciaţiunii (corpul fizic şi corpul dublu eteric) şi au rămas în continuare în spaţiile pământene sub formă de entităţi astrale: acesta era în acel trecut modul obișnuit de ieșire din sarcinile fizice în orice întrupare (azi îl numim deces), pentru spiritele umane, abilitate și cunoaștere dobândite cu mult înainte de evoluțiile lor pe Pământ. Drept ultimă sarcină înainte de această retragere, oamenii au avut dematerializarea întregii lor creaţii materiale realizată anterior mental: infrastructura așezărilor (casele, platformele pe care se aflau casele, nave personale pentru deplasare), precum și propriile lor corpuri fizice dublate de cele eterice. Toate au fost realizate prin contribuția corpurilor mental și astral, dematerializare urmată imediat de împământarea materiilor rezultate din dematerializare. Toate spiritele umane au rămas întrupate în restul corporalității lor, cu care se născuseră pe Pământ: așadar nu au părăsit acest univers, ci au rămas ca entități astrale umane (provenite din întrupări cu corpuri umane) până când aveau să se termine procesele prin care trecea însăși planeta: zvântarea pământurilor, rămânerea în matca lor a apelor curgătoare, normalizarea circuitului apei în natură, așa cum îl cunoaștem azi – evaporarea superficială a apelor, formarea norilor (deci nu a cețurilor, așa cum fuseseră înainte), formarea ploilor și, la poli, a zăpezilor și ghețurilor persistente, precum și obișnuirea biosistemului cu radiațiile cosmice puternice care nu mai erau obturate de plafonul cețos.
Doar o mică parte din populaţia străveche a rămas în continuare păstrând forma corporalităţii străvechi – cei care au fost coordonatorii ultimelor lucrări omeneşti în timpul glaciaţiunii, cei pe care mai târziu oamenii îi vor numi: Moşi, sau Bătrâni, sau Patriarhi, sau Edaini (popular: elfi), sau Vraci (cele mai cunoscute numiri, alte popoare mai mici şi-au numit asemenea ajutători în felul limbajului lor propriu).
2. Moşii au traversat primele timpuri după glaciaţiune trăind în locuri pregătite dinainte, iar când condiţiile atmosferice au fost din nou propice trăirilor umane, au regenerat populaţiile noi umane, dând astfel posibilitate de întrupare spiritelor umane.
Primele populații născute de Moși au fost ajutători cu sarcini complexe planetare, ajutători tradiționali (obișnuiți) ai populațiilor de pe toate continentele. În acelaşi timp, ei au realizat şi primele aşezări umane pe baze exclusiv fizice: folosind munca fizică şi resursele fizice ale planetei – din structurile ei de întrupare: pământuri, metale, cristale, lichide, gaze, apoi și din biosistemul planetar: fibre vegetale (fără distrugerea vegetației, ci din corporalitatea copacilor și altor vegetale distruse de furtunile mult mai puternice decât în vremurile anterioare, cutremure, etc.). S-au folosit în același scop structuri corporale ale animalelor: pe care nu le-au vânat, ci au realizat creații materiale din corpurile animalelor decedate (os, fibre, tendoane) sau din fibrele (părul, blana) rezultate din năpârliri.
În continuare, întrucât majoritatea spiritelor astfel întrupate nu aveau multă experienţă de manifestare fizică pe Pământ (majoritatea fiind sosite în ajunul ultimei glaciaţiuni), Moșii au rămas în continuare în mijlocul populaţiilor noi, drept îndrumători spirituali pentru noile manifestări care se multiplicau de la o perioadă scurtă de timp la alta. Învăţăturile veneau pe fondul unei experienţe înaintate pe alte planete, în alte vremuri nepământene: ceea ce era de învăţat ţinea de adaptarea cunoaşterilor lor la caracteristicile materiilor planetare și cosmice, a împletirii lor pentru a oferi o rezultantă optimă trăirilor și creaţiei materiale – dar fizică de data aceasta. Moşii coordonau învăţăturile oamenilor privind:
– hrănirea fizică pentru întărirea corpului fizic, în vederea folosirii lui nu numai în creaţie materială prin muncă fizică, trupească, ci şi pentru deplasare şi comunicare fizică: pentru care noi, azi, nici nu mai simţim cât de mari eforturi fizice facem;
– deplasare pe soluri, în condiţiile în care vibraţia joasă a planetei nu mai favoriza dezvoltarea puternică a corporalităţii mental-astrale. Deplasarea a trecut de la plutire deasupra solurilor şi apelor – la călcătură direct pe sol, cu modularea forţelor fizice pentru urcare, coborâre, diverse viteze, etc.;
– comunicare de tip verbal, transferată din domeniul pur mental în domeniul fizic, prin grăire;
– cercetare fizică preponderent prin simţurile corpului fizic, ajutat în proporţie redusă de corpul astral şi corpul mental, cu sprijinul corpului cauzal pentru realizarea gândirii secvenţiale prin raţionament, implicând legăturile logice între cunoaşteri din toată experienţa anterioară a omului universal, dar mereu reînnoită, în rapidă dezvoltare în condiţiile pământene, cu toate cele implicite la nivele planetare cu vibraţie joasă şi foarte joasă.
Toate erau pentru Moşi o experienţă bine consolidată, întrucât dânşii oferă permanent tuturor populaţiilor din întregul univers ajutor pentru folosirea tuturor formelor de întrupare – chiar mult mai complexe în alte zone din univers; dânşii au mai ales o experienţă prodigioasă în domeniul ajutorului oferit blocurilor spirituale în călătorii regresive, care au loc permanent în univers: într-o astfel de situație fiind în acest moment planetar majoritatea spiritelor umane. Ajutorul a fost acordat pe toate căile, în toate momentele schimbărilor de vibraţie ale planetei, care au afectat în mod direct omenirea. Asemenea schimbări au fost rapide și complexe, până acum cca 4000 de ani: când vibrația a rămas într-o stare de platformă (foarte natural, căci toate fluxurile energo-materiale au rămas la nivelul minim de vibrație, schimbările lor ținând cont să nu provoace greutăți în plus întregului biosistem planetar).
În timp ce Moşii efectuau viaţa lor de tip, şi timp străvechi – de tip atlant, lemurian, toltec şi afrikaan, cu o lungime medie de cca. 10.000 de ani în ultima perioadă a acestora – viaţa oamenilor, destinul lor a fost fracţionat în vieţi foarte scurte, în medie de 120-130 de ani la început. Motivaţia este foarte complexă, în principal datorită greutăţii spiritelor umane de a suporta vibraţia foarte joasă: vibraţia mediului (cosmic, planetar şi biosistem), vibraţia propriei corporalităţi, vibraţia majorităţii manifestărilor proprii şi ale manifestărilor celorlalte vieţuitoare, care influenţează omenirea în mod deosebit de complex. Corporalitatea oamenilor a fost întotdeauna însă într-un echilibru perfect între sarcinile lor personale şi necesităţile întregului biosistem şi planetei întregi.
Pe măsura acomodării oamenilor cu noile forme de vieţuire, populaţia umană a crescut din ce în ce mai mult, astfel încât un număr relativ mare de Moşi cu corporalitate străveche nu se mai putea desfăşura pe planetă fără să pericliteze viaţa optimă a lumii pământene. De aceea în primele 6-7 milenii după ultima glaciaţiune, activitatea Moşilor în mijlocul lumii a fost extrem de intensă, coordonarea spirituală şi participarea proprie la lucrările comunităţilor fiind principala cale de a pregăti lumea în vederea retragerii lor din lumea noastră, în perioada schimbării sensului de variaţie a vibraţiei planetei: de la diminuare – la creştere. Când toată omenirea a ajuns la întreaga sa complexitate planificată, ca întrupare a reprezentanţilor tuturor grupurilor spirituale pe Pământ, Moşii s-au retras în majoritatea lor, aşadar nu toţi, spre marginea aşezărilor umane, apoi cei astfel retrași s-au retras încă și mai mult, din societatea umană în spațiile inter-dimensionale. O parte dintre ei a rămas pe Pământ până după primele valuri de migraţie de la sfârşitul mileniului III – începutul mileniului II î.Ch. Astfel au oferit ultimele îndrumări, învăţături pentru ultimele evenimente de largă cuprindere planetar-umană. O altă parte au rămas cu totul pe Pământ, foarte puțini de altfel, dar suficient pentru derularea lucrărilor de păstrare a vibrației generale la un nivel special, care să mențină întreaga planetă în viață și făcând față schimbărilor planetare de la începutul creșterii vibrației. Ajutorul lor s-a manifestat într-un mod cu totul special în locurile popoarelor lor: ei nu au însoţit migratorii, ci au îndrumat lucrările şi trăirile locuitorilor tradiţionali, adică a celor din locurile aflate în drumurile migratorilor.
În prima jumătate a mileniului I d.Ch., când s-au finalizat marile migraţii inter-continentale asiatice, Moşii s-au retras din toate aşezările şi lucrările umane:
– unii dintre dânşii au rămas în lume: majoritatea singuri, nefamilişti, retraşi însă trăind pe continente, pierzându-se în păduri, pe crestele munţilor şi în insulele aflate înafara circulaţiilor umane; au rămas cunoscuţi doar de unii oameni, cei care au avut desemnat prin destin tangenţe cu dânşii. Conducătorii noi, agresivi şi perverşi, au ştiut întotdeauna despre Moşi, despre existenţa lor, dar nu au ajuns la dânşii niciodată, oricât de mult s-au străduit de-a lungul vremurilor;
– majoritatea Moşilor s-au retras la început spre Australia şi insulele Pacificului de Sud, apoi au plecat în straturile inter-dimensionale, de unde au revenit ori de câte ori a fost nevoie pentru echilibrări vibraţionale în principal, fără să se amestece în destinele umane, pentru ca acestea să fie duse la bun sfârşit prin forţele proprii ale oamenilor, folosind atât cât îşi aduceau aminte din învăţăturile anterioare.
Nimeni astfel nu le-a deranjat vreodată traiul şi lucrările – şi aşa va fi până când destinul general al omenirii şi întregii vieţi planetare nu va ajunge în punctul de necesitate: adică după finalizarea sarcinilor de destin ale marilor blocuri spirituale piramidale şi începutul plecării lor de pe Pământ, rând pe rând.
Vom detalia câte ceva pentru reţinere, în articolul următor.
GÂNDUL ZILEI
Ar fi bine să știm că în viitor fiecare zi va ajunge să ne fie o sărbătoare a sufletului nostru bun, cald, iubitor, altruist, iar atunci când va fi aşa nu vom mai avea nevoie de sărbătoriri din când în când, care să ne odihnească doar o clipă sufletele flămânde de oameni buni, de frumos, dreptate, adevăr, iubire… Avem nevoie de iubire în fiecare clipă şi o vom simţi în viitor în primul rând din partea semenilor noştri, fără ca ea să fie însă exprimată doar ocazional, o vom simți permanent, fără nicio urmă de interes sau ascunzișuri perverse… O vom simţi ca pe dragostea dintotdeauna REALĂ a omului și divinităţii, oglindită în fiecare clipă şi fărâmă a universului scăldat în necuprinsă iubire…